Evolutia vopsirii parului

Vopsirea parului se practica de foarte mult timp. Exista mai multe motive pentru care oamenii aleg sa isi vopseasca parul. Unii nu doresc sa isi dezvaluie parul grizonat si imbatranit, in timp ce altii doresc sa fie grizonati, desi culoarea naturala a parului lor este alta; unele brunete isi doresc sa fie blonde, iar unele blonde doresc sa fie satene. Exista mai multe culori pe care le poti alege pentru vopsirea parului sau poti utiliza diferite nuante pentru a scoate in evidenta iluzia de grosime sau de luciu la nivelul podoabei capilare. In zilele stravechi, vopsirea parului era considerata o arta, iar colorantii erau obtinuti din diferite plante. Cele mai comune plante utilizate includ henna, indigo, coji de nuca neagra sau praz. Henna creeaza o culoare mai deschisa, in timp ce indigo si cojile de nuca obtin culori intunecate sau chiar negre. Odata cu aparitia vopselelor de par sintetice, oamenii au inceput sa isi coloreze parul in toate nuantele imaginabile, de la purpuriu la albastru si verde.

Cum a inceput vopsirea parului?

In cele mai vechi timpuri, egiptenii foloseau henna pentru a-si colora parul gri. Inca din secolul al doilea, romanii foloseau un amestec pentru a schimba culoarea gri a parului in culoarea neagra. Medicul roman Claudius Galen este primul care a facut amestecul oxidului de plumb cu varul stins pentru a obtine o astfel de vopsea. Egiptenii foloseau, de asemenea, un compus de plumb in vopselele lor. Henna a fost folosita pentru vopsirea parului rosu si uneori era amestecata cu pulbere de aur pentru a oferi o nuanta stralucitoare. Acest lucru se frecventa in special in Grecia.

Exista dovezi ca, in primul secol, se foloseau coji de nuci si praz fiert pentru inchiderea nuantei parului. Barbatii luptatori intrau in batalii cu pletele vopsite in albastru, verde sau chiar rosu. Regina Elisabeta a facut parul rosu sa fie la moda in Anglia. Culoarea rosie era realizata prin combinarea de vin cu condimente si ierburi. In cele din urma, colorantii naturali au fost imbuteliati si vanduti la cerere, pentru a transforma parul gri al clientelor intr-un rosu stralucitor sau in maro vibrant.

Prima vopsea de par chimica a fost introdusa in anul 1907 de Eugene Schueller. Initial numit Aureola, aceasta vopsea de par si-a schimbat ulterior numele in L’Oreal. Dar a fost doctorul August Wilhelm von Hofmann, un chimist, cel care a raportat pentru prima data proprietatile de colorare ale para-fenilendiaminei (PPD), la sfarsitul anilor 1800, care au condus la dezvoltarea vopselelor de par sintetice.

Un chimist din Londra, E. H. Thiellay si Leon Hugot, un hairstylist din Paris, au introdus peroxidul de hidrogen ca un produs chimic mai bun decat solutiile alcaline, pentru a deschide nuanta parului. Aceasta descoperire a devenit rapid recunoscuta pe tot globul, astfel ca produsele de oxidare a parului continua sa fie la baza multor preparate de deschidere a nuantei parului si in ziua de azi.

La mijlocul anilor 1920, colorantii oxidanti s-au imbunatatit si au inceput sa fie folositi in saloanele de coafor. Lawrence M. Gelb, fondatorul Clairol, este considerat un pionier in vopselele de par. El a introdus tehnica de vopsire a parului in saloanele sale, in anul 1931, fiind la mare cautare in randul femeilor americane. La scurt timp dupa aceea, vopselele de par au devenit din ce in ce mai usor de gasit pe piata si au atins noi culmi, fiind astazi produse de baza in industria infrumusetarii parului.

vopsirea parului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *